Oglinda...

Trec uneori zile întregi în care toate gândurile nu mai încap în cuvinte , ele se materializează mult mai ușor în fapte. Și când ai vrea să povestești despre faptele personale îți dai seama că este mai dificil decât să descrii ceea ce gândești sau simți. Ceea ce faci este un ansamblu de rațiune și simțire, completate cu sugestii celeste și corectate gramatical mai mult în ”noi” și mai puțin în ”eu”.

Întreaga existență ne este guvernată de efectul ”oglinzii”, un element al manipulării subconștiente a semenilor sugerat de nevoia cererii și ofertei. Suntem amabili cu cei care sunt amabili cu noi, zâmbim celor care ne zâmbesc, ne simțim datori să fim buni cu cei care sunt buni și disponibili cu firea noastră, iubim pe cei care ne iubesc.

Dar ce se întâmplă dacă oglinda își pierde claritatea sau se sparge de la atâta folosință? Vom vedea segmente din chipul nostru reflectate în micile cioburi din care ne vom strădui să ne recompunem ca într-un joc de puzzle. Vom deveni așadar mai preocupați de reorganizarea noastră ca să ne mai rămână timp să le căutăm celorlați reflexia în oglinjoara noastră sfărâmată. Și brusc gramatica își schimbă din nou algoritmul, din ”noi” redevenim ”eu”!

Privindu-mi propria oglindă pe care poate și eu am spart-o nu de puține ori - dar am avut răbdarea și consecvența să o recompun - am înțeles cât de important este să las oglinda de-o parte și să privesc oamenii direct în ochi. Îi văd pe ei, oamenii, așa cum vor să fie priviți și ei mă pot vedea pe mine ca și o imagine complexă care trece granițele legilor fizicii optice.

Nu am să îmi pierd niciodată speranța ca binele guvernează lumea și că răul este doar sugestia unui antagonist ”necesar”, care să ne reamintească din când în când adevăratele valori.

Nu am să uit niciodată că iubirea este început și niciodată sfârșit și cel mai zbuciumat moment este să înveți lecția iubirii chiar dacă nu întotdeauna din lecția învățată vei fi și evaluat...

Sunt un om extrem de norocos pentru că am primit în viața mea oameni de la care am învățat lecția iubirii! Nu îmi rămâne decât să sper că am fost un profesor la fel de priceput și eu pentru alții!

Până la urmă acesta este cel mai semnificativ bilanț al existenței proprii: în care poți trage cu ochiul la oglinda ta dar să nu te vezi pe tine ci pe toți ceilați  reflectați în gânduri și fapte...