Paradoxul identității
Paradoxul din viața noastră, nu este
doar acea noțiune contradictorie, pe care ne străduim să o argumentăm sau pe
care o folosim ca mijloc de evadare din anonimatul adevărului universal. Uneori
intră nechemat în viețile noastre, strecurat insidios sau chiar agresiv de alți
oameni, care transformă absurdul în normalul propriu și îl impun spre utilizare
prin forța circumstanțelor lor favorabile.
Mereu am considerat că din mari
contradicții se nasc mari idei, că orice dezbatere poate să creeze mediul
propice pentru evoluție, dar mi-a scăpat din vedere că o mare parte din viața
mea este dirijată prin deciziile altor oameni. Prin urmare, oricât de liberă aș
vrea să mă simt, sunt în realitate un ”ceva” ce satisface un orgoliu, un obiect
tranzacționabil între puterea deciziei și forța unei funcții aritmetice.
Cea mai grea sarcină este să reziști
paradoxului uman, pentru că este o luptă continuă, care impune păstrarea
lucidității și principiilor, care te obosește prin studiul neîntrerupt al
posibilităților de supraviețuire și care te consumă zi de zi, răpind calitatea
vieții și îndepărtându- ne de ceea ce ne face cu adevărat fericiți.
Oamenii care ne obligă să ne trăim
viața prin absurdul lor, sunt doar orbiți de propria aroganță, pentru că ei
niciodată nu vor înțelege că oricâtă putere lumească ar avea, nu vor putea
niciodată să îngenuncheze un suflet sau o minte!
În mintea mea aleg singură gândurile
pe care le depozitez și în inima mea vor locui doar cei cărora le deschid eu
ușa! Așa, mintea la braț cu inima, va lupta ca să conserve adevărul și va
exclude paradoxul, pentru o viață mai bună!
Nu sunt chei speciale pentru a
deschide profunzimea unui om, nu sunt formule magice pentru a le deschide
oamenilor din jur ochii asupra a ceea ce ești și cu siguranță nu vom reuși
niciodată să îi convingem pe orbi să vadă, dacă nu își doresc ei însuși să
cunoască lumina. Dacă trebuie să îți irosești viața pentru a convinge pe alții
să te privească, renunță! Nu toți ochii sunt pregătiți să ne vadă, așa cum nu
toate inimile sunt născute să ne iubească!