Cetatea îngerilor

Cetatea îngerilor

Padova, provincie din nordul Italiei, regiunea Veneto, este cunoscută unanim pentru simbolul sacru cu care a fost învrednicită - Sfântul Anton – mesager al Domnului, îngerul omului, speranța săracului, vindecarea bolnavului...

Poziționarea geografică pe una dintre cele mai importante axe comerciale est- vest, istoria, cultura și religia sunt completate cu un învățământ universitar de elită; Galileo Galilei -  „părintele științei moderne” – a fost unul dintre profesorii Universității din Padova.

Padova este un oraș pe care nu îl poți încadra într-un stil arhitectural propriu pentru că a unit influențe venețiene, medievale și renascentiste, care nu îi minimalizează frumusețea și nu îi răpesc nota de originalitate ci într-un mod simbolic o completează. Orașul dispune de o rețea de străzi care se deschid în piețe, dintre toate remarcându-se Piazza Prato della Valle, a treia cea mai mare piață publică din Europa, după Piața Roșie din Moscova și Place de la Concorde din Paris. Însă nu mărimea ei impresionează! Prato della Valle este o imensă gradină verde, cu o frumoasă fântână arteziană dispusă central și care intersectează cele două alei pietonale perpendiculare, în formă de cruce, înconjurată de două rânduri de alei pietonale circulare -  separate de un canal artificial cu apă - unde tronează 78 de statui de piatră de Vicenza care întruchipează figurile istorice celebre ale orașului.

Dacă privești lateral de piața publică, vei vedea o biserică de cărămidă roșie, mănăstire benedictină ridicată în secolul V în stil neoclasic - Basilica abbaziale di Santa Giustina, unde se găsește mormântul Sfântului Apostol și Evanghelist Luca și opere celebre ale lui Veronese.

De la Santa Giustina ajungi ușor la inima Padovei -  Basilica di Sant"Antonio, unul dintre cele mai cunoscute locuri de pelerinaj nu doar pentru lumea catolică ci pentru toți cei care au cunoscut în viața personală suflul încrederii și biruinței pe care îl inspiră Sfântul Anton de Padova. Basilica reprezintă în sine acea unitate în diversitate pe care o inspiră patronul său: fațada principală în stil roman, cupolele bizantine, arcadele gotice. Altarul principal poartă semnătura lui Donatello.

Capela din dreaptă intrării principale este o capelă de familie – Capela Gattamelata realizată în stil gotic.

În partea stângă se află capela și Altarul Sfântului Anton care adăpostește mormântul sfântului. Pășești încet, nu cu teamă ci cu un fel de emoție care parcă te gâtuiește. Eu nu aveam în minte gânduri deși plecasem la drum cu multe rugăminți și cereri, dar ajunsă în fața mormântului sfânt mi-am lipit fruntea de el, ca o conexiune intimă și am spus: ”Iată-mă! Am venit! Nu știu ce să spun, dar tu mă cunoști și știi tot ceea ce aș fi dorit să îți mărturisesc sau să îți cer!” A fost singura rugăciune pe care am putut-o rosti. A fost o rugăciune a inimii, plăcută și tămăduitoare pentru că am simțit că las în urmă greutăți și îmi simt trupul și sufletul golite de balast.

În jurul altarului principal sunt multe alte altare mici, fiecare cu o semnificație specială iar între ele poți vizita Relicvariul cu diferite obiecte aparținând Sfântului, cu relicve umane care au  legătură cu miracolele înfăptuite de acesta.

Aș avea nevoie probabil de zile întregi ca să descriu în mici amănunte toate locurile din Basilică pe care le-am atins cu sufletul, sunt multe pe care mi le amintesc destul de vag nu pentru că memoria nu mă ajută, dar emoția pe care am trăit-o în acele locuri și în acele clipe au estompat rațiunea. Este ca și cum ți-ai lăsa corpul la intrare și ai călători doar cu sufletul.

Și până la urmă,  în Cetatea îngerilor nu ai nevoie decât de ... ”aripi”...