O aventură numită... Trento...

O aventură numită... Trento...

 

Am pornit devreme dimineață, pe o vreme ce se pregătea să ne ofere o zi însorită deși nu foarte caldă. Pentru mine era destul, pentru că îmi făcusem temele și stabilisem această aventură pentru acest mijloc de martie. Să pornești la drum pe cărări străine, pe care nu le-ai mai bătut niciodată este cu siguranță una dintre aventurile unei vacanțe reușite. Am condus pe șoseaua care parcă alerga să se izbească de munții uriași, uneori călătoream umăr la umăr cu ei, apoi mă așteptau tăcuți la ieșirea din tuneluri parcă dorind să salutăm împreună dimineața. Dacă este ceva ce poate să te impresioneze cu adevărat în regiunea de nord a Italiei sunt peisajele montane unice – Dolomiții în lumina soarelui au o culoare și o lumină pe care nu le poți compara cu ceea ce ai mai văzut în viață.

După un drum de aproape două ore am ajuns în Trento - un oraș în regiunea Trentino -Tirolul de Sud al Italiei. Este o regiune autonoma din punct de vedere politic, o punte între două tări și două culturi: Austria și Italia. Este una dintre cele mai bogate regiuni italiene, cu o administrație și o organizare politică care îmbină într-un mod optim cele două culturi.

         Orașul curat îmbină arhitectura venețiană cu cea germanică. Dintre obiectivele turistice pe care Trento ți le pune la dispoziție, de departe cel mai impunător este Domul din Trento, o armonie de gotic și romanic, construit peste fosta basilică a orașului, locul unde s-au deschis lucrările Conciliului Din Trento (1545-1463) sub pontificatul lui Paul al III-lea, conciliu care marchează începutul contrareformei în Biserica Catolică. Din păcate nu am găsit Domul deschis și am fost nevoiți să ne mulțumim să îl admirăm din exterior.  Am făcut un popas pe terasa unei cafenele din apropiere de unde am putut înțelege mai bine spiritul acestui oraș: ceea ce am remarcat a fost în primul rând liniștea, lipsa acelui ”zumzăit” caracteristic italienilor și turiștilor; apoi clădirile cu o pronunțată influență arhitecturală austriacă; fântâna lui Neptun din Piazza di Duomo - o construcție în stil baroc; fațade de clădiri care poartă picturi vechi cu povești pe care poate nu vei avea niciodată ocazia să le mai cunoști...

După câteva ore petrecute nu chiar așa cum îmi planificasem ( Domul închis, galerie de artă închisă) am decis să ne continuăm călătoria spre Piramidi di terra di Segonzano, piramide de pământ, formate ca rezultat al eroziunii și care reprezintă o curiozitate locală care nu trebuie ratată. Noi nu am ratat-o dar nici nu am avut parte cu adevărat de ea: forestierii tocmai făceau lucrări de reabilitare și întreținere...

La întoarcerea spre casă am făcut un popas fotografic la Lago di Caldonazzo, care ne-a mai alungat dezamăgirea de la Segonzano.

O zi cu soare, cu lecții de  geografie, istorie, politică și multă poveste...