Oameni cu viața la zid...
Există printre noi oameni care trăiesc o viață pusă la
zid, un zid înalt și solid spre care și-au întors fața și de care și-au lipit
inima. Acești oameni au fost văduviți încă din copilărie de iubire și ocrotire
ajungând astfel să găsească în ”zid” cel mai mare sprijin și singurul remediu
pentru neîncredere. Stau lipiți atât de strâns de el și singura lor temere este
ca nu cumva să se miște vreo cărămidă sau să se șubrezească mortarul dintre ele.
Prin spatele lor trec alți oameni, unii se opresc doar și îi privesc cu
surprindere, alții mai curajoși se apropie și le pun o mână pe umăr oferindu-le
ajutor, unii chiar se așează alături de ei încercând să privească și ei zidul
ca să îi înțeleagă scopul. Cu acești oameni poți încerca să te așezi lângă ei
ghemuit la picioarele lor, spijinindu-ți spatele de zidul solid, povestindu-le
despre viața din spatele lor în cât mai multe detalii și nu vei reuși să le întorci
privirea! S-au obișnuit atât de mult cu acest zid încât sunt convinși că nu
poate fi nimic dincolo de el și nici o viață mai bună în spatele lor. Ei pot să
privească chipuri cu coada ochiului, dar nu vor recunoaște niciodată pe nimeni
decât din profil. Vor auzi bătăile inimii celor care se așează lângă ei dar nu
vor vedea niciodată oglindită această inimă în expresia ochilor...
Lăsați-i la zidul lor! Veți obosi să le povestiți
despre viață iar ei vor deveni nefericiți dacă
le zduncinați siguranța!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu