Lecție
Sunt momente în viața care vin nechemate, unele aduc
bucurie altele poate lacrimi, uneori evenimentele își lasă adânc amprenta pe
suflet ca o arsură care ai sentimentul că niciodată nu se va vindeca complet. Peste
unele treci ca și cum ai păși pe ape, cu seninătate și încredere deplină,
altele ți se agață de creier lovind ca un clopot cu fiecare amintire, producând
acea durere ”în spirit” și ”materie” concomitent și dur. Și nu ar avea această
putere nici binele, nici răul, dacă nu ar veni de la oameni și prin oameni. Unii
au iubire în plus și au de unde dărui, alții au depozitul de iubire golit de
alți oameni, ar vrea să îl reumple, dar nu prea știu cum să ceară. Echilibrul
nu vine din risipire sau din nevoie, ci doar din ceea ce alege fiecare să
reprezinte pentru lumea căreia i-a fost încredințat. Nu am sfaturi pentru cei
care au și pot dărui, ei sunt deja sub protecția Fortunei! Celor săraci în
iubire, doresc să le amintesc că nu pot primi de la alții ceea ce ei nu mai pot
oferi, de teamă că vor risipi ultima resursă personală de iubire. Înmulțește în
inima ta iubirea puțină care o mai ai! Și dacă nu știi cum, am să te ajut eu:
Nu pleca ochii când treci pe lângă oameni, ei nu vor
vedea lumina din ei!
Nu cere niciodată ceea ce tu nu poți oferi!
Nu te judeca prea aspru! Și Dumnezeu ne iartă, cum să
nu o facă semenii noștri!?
Nu visa la lumi de departe fără să privești întâi la iarba
care crește sub picioarele tale!
Nu dori să cunoști imposibilul, nu vei reuși când îl
vei întâlni să îi faci față!
Amintește-ți prima lecție de iubire pe care ți-a
oferit-o viața! Dacă ai uitat-o, privește o mamă care își îmbăiază pruncul! Este cea mai frumoasă lecție
de iubire, delicatețe, responsabilitate și dăruire pe care un om o poate învăța
de la un alt om, sau și-o poate reaminti privindu-și propria mamă!
Atât! Orice ar mai fi de completat, va veni așa cum
vine primăvara: lin, delicat și parfumat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu