Ploaia de primăvară

Ploaia de primăvară

Ploaia de primăvară este specială! Are nevoie de un timp aparte pentru a-și pregăti intrarea, se lasă greu convinsă că este dorită cu adevărat și atunci începe să se comporte ca o femeie cochetă: își flutură buclele prin perdeaua de nori ca să își împrospăteze coafura rebelă, apoi clipește galeș cu genele lungi rimelate cu zori de zi și își îmbujorează obrajii cu lumina reflectată din roșul aprins al lalelelor de prin grădini. Apoi, pregătită, își deschide palmele pe care le umple cu picături de apă, le încălzește puțin cu răsuflarea ei tinerească și le împrăștie dansând peste lume. Picăturile ploii de primăvară nu sunt ca alte picături de apă! Ele sunt mici, uneori abia le zărește ochiul, năzdrăvane sau uneori timide, pentru că nu au încă experiența și agilitatea ploii de vară. Se lipesc de geam așteptând să te apropii ca să le admiri sau măcar să le lauzi prezența revigorantă. Și dacă omul nu dorește să și-o facă prietenă, nu se supără, știe că o așteaptă natura cu brațele deschise! O iubesc ca pe o bună prietenă: iarba măruntă, copacii înmuguriți, mierlele însetate și semințele din pământ.

Când nu înțelegi ploaia, nu înțelegi viața! Ploaia de primăvară este speranța pe care cerul ți-o oferă cu generozitate, este un fel de ”certificat de garanție” pentru viața în sine! Nu uitați să completați la timp și corect ”extragaranția”, ca să vă asigurați pentru un timp cât mai lung... viața...
Chiar dacă nu o să iubiți mereu ploaia, ea nu va abandona misiunea ce i-a fost încredințată!