Povestea celor trei puncte ”...”

Fiecare om are povestea lui chiar dacă nu toate poveștile au un tipar de fericire pe care autorul construiește acțiunea. Ai crede că reușești să cunoști un om atunci când citești zilnic câte un mic fragment din cartea lui, dar nu este așa! Cunoști doar o mică măsură din ceea ce este el cu adevărat, pentru că dacă am fi preocupați să citim doar din filele altora cine ar mai scrie propria noastră poveste? Un om nu vei reuși niciodată să îl cunoști citindu-i doar povestea. Cuvintele, oricât de explicite și de alese ar fi, au un mare neajuns - sunt prea puține - așa că toate poveștile au în ele o doză de vid în care se ascund emoții și gânduri sub forma punctelor de suspensie (...). Ele nu sunt sfârșit ci doar nehotărâre, nu încheie fraza ci doar îi lasă timp sufletului să se decidă.

Când citești povestea unui om și remarci aceste semne de punctuație frecvent intercalate în descriere, nu te pripi să îi judeci nesiguranța ci mai degrabă oprește-te o clipă să asculți tăcerea celor trei puncte [...] ele sunt povestea din poveste! Sunt tot ceea ce omul nu va reuși niciodată să pătrundă cu înțelepciunea minții pentru că cele trei puncte sunt dincolo timp, ele sunt puntea care leagă amintirea de prezent ca să o modeleze pentru visul de mâine.

Nu judecați pe nimeni prea aspru pentru omisiunile din textul propriei cărți, omisiunile sunt defapt mesaje criptate pentru cititorii mai puțin experimentați! Când primești cheia de decriptare ai fost primit cu totul în poveste și din cititor pasionat ai fost ales personaj de poveste. Este interesant și provocator să îți creezi propria operă, dar mai fascinant este să fi ales personaj în povestea altora!