Mulțumesc pentru că nu îmi mulțumești...
Azi am regretat că nu am luat cu mine aparatul foto ca
să surprind doi melci de grădină ce își încărcau cu energie solară cochiliile
dungate, suspendați pe două frunze de iriși. Privindu-i, mi-am amintit de
zilele ploioase ale primăverilor trecute când îi culegeam de pe alee și îi
mutam în grădină, salvându-i de picioarele grăbite și ochii care nu aveau timp
să îi remarce. Atunci am primit un alt titlul onorific... ”salvatoarea
melcilor”... Mi-a plăcut!
Mi-a plăcut pentru că ei nu au putut să îmi mulțumească pentru asta.
Poate părea ciudat să nu îți placă dovezile de recunoștință pe care le primești
ca răspuns la câte un gest generos. Ei bine, mie nu-mi plac! Dacă îmi
mulțumești pentru ceea ce ofer, atunci înseamnă că gestul meu are nevoie de o
răsplată iar omenia - săculețul personal cu bunătate – este o marfă de schimb
pentru hrănirea orgoliului personal. Desigur, regula se aplică cu prioritate
celor care poposesc pentru mai mult timp în inima mea și pot face excepție de
la ea trecătorii. Când întind o mână vreau să fie primită cu o strângere
încrezătoare și un zâmbet, ca un schimb de energie pozitivă și nu cu pupături false.
Falsitatea uneori poartă haină de sărbătoare – diplomația – dar este tot un
neadevăr, așa încât prefer un adevăr dureros decât o minciună frumoasă! Viața
este prea scurtă și fără ” rewind button” ca o irosesc cu clipe - miciuni, oameni – clovni! Melcii
m-au înțeles! Nu mă obosesc cu mulțumiri false! J))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu