Aș vrea să salvez timpul!

Aș vrea să salvez timpul!

            Aș vrea să salvez timpul de noi înșine, de ceea ce trăim fără ”viață”, de ceea ce schimbăm  fără ca să înțelegem pe deplin necesitatea schimbării, de ceea ce pierdem fără să fi luptat pentru a păstra, de ceea ce nu facem din comoditate sau frică! Uneori ne simțim stăpâni și ne place să ne adăpostim alegerile sub scutul ” liberului arbitru”, apoi când apar primele picături de ploaie cu care viața ne mai înviorează, acuzăm soarta de ”prognoza meteo nefavorabilă”.

  Ne tratăm uneori propriul timp cu animozitate, responsabilizându-l uneori cu propriile noastre temeri.  Aș dori să pot cuprinde cu privirea clipele din noi - cele adevărate, sincere și desăvârșite - a ceea ce suntem și nu pe acelea trăite cu talentul actorului aruncat în scena vieții doar de rațiune și limite. 

Acest timp"salvat" este ca focul pasiunii, arde sălbatic și dureros în flăcări purpurii, mistuiește sufletul, înflăcărează inima, dar nu încălzește rațiunea! 

El este simfonia plină de glorie a muzicianului, are nedumerirea din zâmbetul Giocondei și poartă în secundele lui delicatețea Nuferilor lui Monet... Este magia  fiecăruia dintre noi de care suntem capabili când ne unim inima cu Cerul și rațiunea cu Pământul! Fericiți cei care se opresc din drum ca să cuprindă acest "timp" în inimile lor, ca mai apoi să dăruiască mici bucățele din el cu bucurie celor din jur!

     Nimic în lume nu poate fi mai frumos, decât să oferi lumii din "secunda" ta magică! Ea, alături de celelalte secunde ale semenilor, face ca  timpul să aibă propriul album cu amintiri...