Să fiu ca mine sau ca alții?

Mă întreb uneori ce este mai important: să te aprecieze cei din jur pentru ceea ce le pare că eşti sau să te apreciezi singur pentru ceea ce eşti tu cu adevărat? Este mai important să fii înţeles de ceilalţi sau să te priveşti cu mulţumire şi încredere în oglinda propriilor repere valorice? Trăim pentru a ne oglindi în percepţiile eronate ale celorlaţi asupra intimităţii noastre sufleteşti sau preferăm să ne lăsăm purtaţi de impetuozitatea propriilor trăiri? Sinceritatea este o calitate sau un defect? Dacă a vrea sa schimbi ceva la tine pentru a devi o persoană "comodă" pentru cei din jur, contravine principiilor personale şi ridică semne de întrebare asupra propriilor valori, merită să schimbi acel "ceva"? Câteva întrebări care m-au frământat în ultimul timp, care mi-au purtat neuronii într-un tango frenetic...

După încercarea mea, care nu a fost nici prea fermă şi nici constantă într-un timp mai îndelungat, răspunsul meu este: NU! Nu merită să schimbi nimic din ceea ce te face fericit sau mulţumit cu tine însuţi, fiindcă până la urmă armonia cu propria persoană este calea de armonizare cu cei din jur. Sinceritatea nu este un defect, decât pentru cei care nu au curajul să înţeleagă că ea este mai mult o formă de curaj şi loialitate! Si până la urmă nici nu doresc să mă placă toată lumea! Ar fi prea obositor...