Ține-mă de mână și nu-mi da drumul!

Ține-mă de mână și nu-mi da drumul!

     Ține-mă de mână și nu-mi da drumul! Știu că asta mi-ai promis cu primul ”Te iubesc!”. A fost o promisiune nu pentru o zi, o lună sau un an ci pentru o viață. 

Ține-mă de mână și nu-mi da drumul, chiar dacă uneori îți este greu și crezi că nu pășim în același ritm... uneori mă grăbesc eu și te zoresc să mărești pasul, alteori mă potolești tu și îmi domolești blând înflăcărarea...

Ține-mă de mână și nu-mi da drumul! Vor fi momente când poate vei crede că îmi doresc altceva, poate vor fi clipe în care îți voi cere chiar eu să mă lași de mână, dar să nu mă crezi! Nu voi dori niciodată asta cu sufletul ci doar cu supărarea din mintea mea de femeie...

Ține-mă de mână și nu-mi da drumul, pentru că am nevoie de spijinul tău! Cum altfel să trec punți șubrede, bolovani alunecoși și apele învolburate pe care viața ni le scoate uneori în cale? Cu tine de mână nu mă tem decât de timp!

   Ține-mă de mână și nu-mi da drumul până când timpul va hotărî să ne desprindă mâinile! Atunci aș vrea să mă lași pe mine să plec prima... nu aș putea suporta durerea privindu-mi mâna ”goală”!

   Dar până atunci... Hai, ține-mă de mână și nu-mi da drumul!