Cronologia vieții...

Cronologia vieții...

Viața este frumoasă, doar că nu este ”ordonată” corespunzător!

Copilăria este furată de școală, unde atât de puțin se învață emoția și atât de mult se străduiesc adulții să își transforme copiii în enciclopedii universale. Am auzit cu toții lozinca ”părintelui perfect” ( un fel de soldat universal J ) :”Îmi doresc pentru copilul meu un pic mai mult și mai bine decât am avut eu!” A început astfel cu generații în urmă, moștenirea care dezechilibrează cu fiecare generație balanța dintre fericire și evoluție. Părinții ajung ca într- un șablon să își sporească ambițiile (eu le numesc propriile frustrări), făcând alegeri și implementând ”programe educaționale” de top și obligatoriu la modă! Îmi pare rău copii pentru voi, ați acceptat ”jocul” prin venirea în lume!

Tinerețea vine la pachet cu pasiunea și iubirea și cu toată nebunia rezultată din combinația explozivă a celor două. Păcat că nu ai încă noțiunile definite atât de concret ca la 50 de ani, nici experiențe care să aducă un plus de înțelepciune în alegeri, fără să piardă dulceața naivității... Să iubești la 20 de ani cu pasiunea de la 40, mintea de la 50, experiența de la 60 ... ai putea avea mai mulți ani de fericire și mai puține momente de dezamăgire! Apoi ți se fură timpul cu munca! De la 20 la 60 de ani ar trebui să fim pensionari, să fim liberi, cu bani și să ne bucurăm din plin de micile noastre nebunii și pasiuni! La 30 de ani ai nevoie de un termos întreg de cafea neagră să te țină treaz o noapte în care trebuie să muncești, pe când la 60 de ani când începem să învățăm despre insomnie, suntem pregătiți pentru zile lungi care se continuă înlănțuite cu noaptea de parcă nu mai vrem să pierdem din viața rămasă dormind! Atunci ar fi momentul potrivit să începem munca! În plus statul ar face economie cu norma de hrană, după 60- 70 de ani împarți mai degrabă morcovul cu iepurele... și untura o folosești doar ca să  îți masezi ridurile J ...

Dar asta este! Cine a scris ”cronologia”... nu mi-a cerut părerea!:)))