Primăvara

                                        Primăvara

     Primăvara este precum inima omului învăluită în emoții: pulsează în ritmul cadențat al ploii, oftează de dorul soarelui, cântă în trilul mierlelor și dansează frenetic în pași de tango. Este anotimpul care îmi atrage privirea ca un magnet, este miracolul naturii dezlănțuite în "renaștere". O privesc uneori fără să o înțeleg pe deplin și am multe întrebări: de ce înfrunzesc copacii ca mai apoi să își piardă în toamnă frumusețea veșmântului; de ce florile acestui anotimp sunt atât de frumoase dar atât de fragile de parcă înfloresc din aburi și vise; de ce păsările sunt vesele și jucăușe încă înainte de răsăritul soarelui; de ce fiecare nou răsărit îmbracă cerul în culori care te fac să plângi?

Apoi vine noaptea! O noapte de primăvară este liniște, o liniște atat de profundă încât îți auzi bătăile inimii și șoaptele gândurilor. Noaptea primăverii este muzica pe care o compune imaginația inspirată de dor, începe cu acorduri de flaut și se încheie triumfal ca un regal emoțional cu sunet de pian.

Îți privești mâinile și te întrebi: ”Oare ce aș mai putea dărui cu ele?”

Privești cerul și deja știi că nu ai nimic de cerut din ceea ce să nu fi primit deja, așa că nu rămâne loc decât de un recunoscător: ” Mulțumesc!”.

Îți surprinzi sufletul în reflexia ochilor celor din jur și recunoști cât de mult ai primit de la alții și cât de mult mai ai și tu de oferit.

          Privești cum crește iarba, îi simți mirosul de ”verde”. Dacă roșul este culoarea pasiunii, verdele este culoarea nașterii și renașterii, a noului, începutului, a emoției dintâi. Este culoarea care hrănește, crește si împrospătează! Și dacă culoarea ar avea miros, verdele ar mirosi a vise cu rouă și flori de tei! Dacă culoarea ar avea fiecare în parte o melodie proprie, verdele ar cânta Chopin. Îmi place pasiunea roșului, mă liniștește seninatatea și limpezimea albastrului, înțeleg puritatea și perfecțiunea albului, dar inima mea se oglindește în culoarea ochilor mei... PRIMĂVARĂ! :)))