Printre amintirile unui halat alb


Printre amintirile unui halat alb


M-ai cunoscut prima oară când mi i-ai prezentat pe tatăl, mama sau copilul tău... aveai în ochi lacrimi de tristețe pentru suferința lor și pe chip o mască a neputinței. Eu ți-am întins mâna și am încercat să îți zâmbesc încurajator. Te-am lăsat într-un colțisor să aștepți, nu pentru că nu te credeam curajoasă, dar doream să ofer o clipă de răgaz inimii tale... avea și ea nevoie de puțină odihnă!
În acele clipe mi-am asumat nu doar vocația halatului alb, dar am încercat să suplinesc pentru cei dragi ai tăi tot ceea ce ai fi dorit tu să le oferi... așa am ajuns să te cunosc și eu pe tine, pentru că am călătorit privindu-te, prin amintirile lor...
Am oferit tot ceea ce am primit atunci când am primit în dar halatul alb și mult mai mult decât ai văzut tu sau ți-ai putea imagina! I-am ținuț de mână pe cei dragi ai tăi atunci când știința sau destinul au decis să îi trimită ACASĂ... am încercat să le ofer acea ultimă stângere de mână încurajatoare, o lacrimă și o rugăciune... Am făcut asta în locul tău pentru că tu nu puteai fi acolo, am făcut asta pentru ei, pentru că nimeni nu trebuie să fie vreodată singur...
Apoi am încercat să îți șterg ție lacrimile de tristețe și regret prin gesturi stinghere și cuvinte puține...
Ai plecat apoi singură purtând cu tine amintirea lor și puțin din umbra halatului meu alb... iar eu am rămas să mai ofer din timpul meu, din realitatea mea și o mică bucățică din inima mea, celor care vor veni sau celor care vor pleca...
Halatul meu alb l-am primit ca un dar. Mi s-a părut la început prea mare, apoi am mai crescut și eu și am descoperit că nu este doar o îmbrăcăminte de protecție -  niciodată nu m-a protejat suficient de durerea celor suferinzi – că nu îl îmbrac doar câteva ore, ci îl port și noaptea în somn când caut rezolvări și în vise. Halatul alb nu este un decor pentru ambiții personale, dar va fi mereu prea mic pentru a-l împărți echitabil tuturor.
Vreau doar să știți că sunt și eu doar un om... un halat alb, fără ecuson...



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu