Fluture albastru

Fluture albastru

          Omul construiește amintiri ca un buchet de flori de câmp din fire verzi și proaspete de viață: un joc din copilărie, un zâmbet din adolescență, o ecuație existențială rezolvată în tinerețe, o nostalgie la maturitate și apoi o fântură dintr-un epilog... La unii buchetul devine atât de mare încât riscă să le rănească brațele sufletului cu greutatea lui și încep să împartă ”trecătorilor” câte o sânziană... un mac... poate un fir de iarbă,  la schimb primind un strop din infinit.

          Știți care este valoarea unui ”strop din infinit”? Are strălucirea ochilor îndrăgostiți și nu e aur, are greutatea suferinței și nu e plumb, are culoarea visului și nu e abur și încălzește buzele și nu e poezie... Un strop de infinit este iubirea, singura care ne poate ajuta să ne înțelegem nemurirea! Când vom putea să ne asemuim iubirea și încrederea cu zborul unui fluture albastru, care își deschide aripile fragile cu încredere în vânt, cu resemnare în ploaie și cu iubire cerului spre care vrea să urce necontenit, atunci vom știi valoarea acelui magic... ” strop de infinit”!