Răni în suflet
(Memento mori)
Rănile în suflet sunt experiențele vieții pe
care le primim și le acceptăm, uneori rămân ca o cicatrice - semnul
permanentei aduceri aminte - un ecou al trecutului care își uită secunda în
inima noastră. Mă dor pierderile, mă tulbură ”amintirea” celor pe care îi cunosc, a celor pe care nu îi
cunosc, dar care știu că au
existat... le-am cunoscut numele, suferința, i-am cunoscut pe cei care îi iubeau și
le-am înțeles durerea mai mult din priviri și mai puțin din vorbe. Nu e
important să cunoști oamenii, important este să știi că ei există, că unii au inimi tatuate de suferință, ochi care privesc cerul și îl
simt în culori sărate de lacrimi. Pierderile ne dor prin empatie chiar dacă nu sunt pierderile
noastre, pentru că știm că cineva suferă pentru ceea ce a pierdut...
Îmi
doresc o lume fără suferința copiilor, fără mame care cunosc lecția
disperării, o lume fără boli care ne înfrâng știința și ne limitează speranța! Regret că nu vă cunosc pe cei care "plecați"... dar
sufletul meu simte golul pe care îl lăsați în lume...
Un om îl pierzi cu adevărat doar dacă nu îi mai dai voie să locuiască în sufletul tău! Atunci pierzi și ultima legătură cu el... amintirea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu